joi, 23 aprilie 2009

Traim intr-un Ev Mediu Intarziat

INTERVIU / Dumitru Bortun: „Traim intr-un Ev Mediu Intarziat"

Stelian Turlea 06.03.2009

Dumitru Bortun este conf. univ. dr. la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA si presedintele Juriului de Onoare al Asociatiei Romane de Relatii Publice. Una dintre cele mai potrivite persoane sa ne vobeasca despre valorile modernitatii, despre retardarea noastra istorica si despre comunismul taranesc.

- La 24 ianuarie, cand se aniversau 150 de ani de la Unirea Principatelor, la emisiunea Ora de stiri de la TVR 2, ati spus cam asa: „Nu am venit aici ca sa ne veselim. Sunt trist, chiar deprimat. Fiindca e deprimant sa constati ca a trecut un secol si jumatate de la inceputul procesului de modernizare si noi tot nu l-am finalizat. Am pierdut 150 de ani pe drumul modernizarii...". V-am citat din memorie.

- M-ati citat destul de fidel.


- Cunosc multi oameni care nu ar fi de acord cu teza dumneavoastra, ca societatea romaneasca nu este o societate moderna.

- Da, fiindca unii nici nu inteleg despre ce este vorba. Am auzit multi oameni cu scoala, destul de instruiti, care cred ca o societate moderna inseamna doar autostrazi si trenuri de mare viteza. Bine, noi nu le avem nici pe-astea, dar e o naivitate sa reduci modernitatea la infrastructura.


- Dar ce este modernitatea, o varsta istorica sau un tip de societate?

- La rigoare, este si una, si alta. Modernitatea este un tip de societate care nu putea sa se nasca decat pe o anumita treapta de evolutie istorica si intr-un anumit spatiu istoric: Europa de Nord-Vest. Din pacate, multa lume crede ca „modern" inseamna „recent", iar atunci cand vorbim despre modernizare ne referim la autostrazi si trenuri de mare viteza – eventual, la drumuri si canalizare in lumea satului; de obicei, oamenii se gandesc la infrastructura critica, domeniu in care inapoierea este cea mai evidenta. Infrastructura moderna tine de modernitate, dar este doar o consecinta, la a zecea mana, a procesului istoric de modernizare. Daca o societate nu a parcurs acest proces pana la capat, n-are cum sa aiba autostrazi sau canalizare la tara. Daca in societatea romaneasca nu a functioneaza meritismul, nu putem avea nici infrastructura ca in Germania, in Elvetia sau in Israel. Ambele sunt valori ale modernitatii!


- Vreti sa spuneti ca nu putem avea autostrazi ca in Spania daca ne comportam ca niste hoti de cai de pe vremea lui Gala Galaction?

- Da, vreau sa spun ca modernitatea este o trasatura totalizatoare, care caracterizeaza un tip de civilizatie. Acest lucru nu este inteles nici macar de catre unii dintre cei care vorbesc despre modernizare. Am auzit niste „baroni locali", care sunt cu mintea in plin feudalism, cum se vaita ca nu pot accesa fonduri europene! Ei dau vina pe birocratia administratiei centrale, dar nu vad ce fac ei in plan local, cum perpetueaza un fel de neoiobagie, cum reproduc feudalismul. Sunt atat de ignoranti, incat nici nu constientizeaza ce sunt ei cu adevarat: factori de perpetuare a inapoierii istorice.
Ca sa-l parafrazez pe regretatul dramaturg Romulus Guga, traim intr-un Ev Mediu Intarziat. Excelenta formulare! Nu a zis „tarziu", caci ar fi avut sensul stiintific, utilizat de istorici: o etapa finala a Evului Mediu. Nu, el a spus „intarziat", sugerand ca feudalismul a intarziat in spatiul romanesc, ca nu l-a parasit la timp, ca inca ne mai guverneaza modul in care ne percepem pe noi si in care ii percepem pe altii, moduil in care gandim si traim, modul in care facem optiuni si in care actionam. Era o modalitate subtila de a spune, in plina epoca de aur, sub cenzura ceausista, ca societatea romaneasca este intarziata din punct de vedere istoric. Cine a vazut spectacolul sau i-a citit piesa stie care era concluzia tacita: insusi regimul ceausist a fost expresia acestei retardari isorice.


- Ceausismul a fost si o expresie, dar si o cauza a inapoierii istorice.

- Ceausismul a fost o „dictatura de dezvoltare", cum spun politologii. A fost o tentativa de modernizare esuata. Ea a esuat intr-un „fascism al neputintei", cum numea Ingmar Gransted, pe la mijlocul anilor 80, astfel de dictaturi. Dar a esuat tocmai fiindca a fost conceputa in termeni premoderni. In termenii unei societati simple, de tip taranesc, opaca la valorile modernitatii occidentale si cu o anumita aversiune tacuta fata de schimbare, de comunicare si de rationalizare.


- Altfel spus: „Ceausismul a fost o tentativa premoderna de modernizare a Romaniei". De aici si deficitul de modernitate pe care l-am mostenit dupa 1989...

- Ca sa parafrazez un mare scriitor rus, as spune ca toti iesim din mantaua comunismului romanesc. Cu o precizare: acesta a fost un comunism taranesc. Asta au omis sa spuna cei care au redactat Raportul Tismaneanu. Cu acest raport, puternic politizat, necritic (desi virulent, proiectat sa condamne), am ratat inca o data sansa de a raspunde onest la intrebarea „Cine suntem?".


- Sa ne intoarcem la ideea de „comunism taranesc".

- Cu tot efortul de industrializare si de urbanizare, societatea romaneasca a ramas una premoderna. Uitati-va ce s-a ales de „industria socialista". Uitati-va cum arata orasele noastre. Dupa criteriile modernitatii, ocupam ultimul loc in Europa aproape la toti indicatorii: de la cantitatea de sapun utilizat intr-un an, la numarul de studenti pe cap de locuitor; de la kilometrii de cale ferata pe cap de locuitor, la mortalitatea cauzata de accidentele rutiere. Cand nu suntem pe ultimul loc, suntem pe penultimul, inaintea Albaniei sau Bulgariei. Exact ca in urma cu 65 de ani, cand aparea Enciclopedia Romaniei redactata sub conducerea lui Dimitrie Gusti.


- Ce ne lipseste? Ce ar trebui sa avem pentru a fi moderni?

- In mod cert, lista valorilor modernitatii trebuie sa cuprinda: meritismul versus clientelism; morala contractualista vs morala tranzactionala; comunitarismul vs individualism; respectul fata de norme (inclusiv legi) vs voluntarism; orientarea spre viitor vs legitimarea prin trecutul istoric; interesul pentru binele general vs egoismul zoologic; dialogul vs monologul narcisist; profesionalismul vs impostura profesionala; activismul vs lenea contemplativa; gandirea strategica vs improvizatia pe termen scurt; raportarea la obiective vs personalizarea relatiilor de munca; realismul vs viziunea ideologizata si/sau moralizatoare; laicizarea statulului vs complicitatea stat-biserica; competenta transculturala vs etnocentrism; cetatenia vs identitatea exclusiv etnica si/sau religioasa.


- De meritism se vorbea si in comunism: „Omul potrivit la locul potrivit".

- Se vorbea, dar nu se facea nimic. Regimul ceausist si-a dat sfarsitul intr-o viermuiala de nepotism fara precedent in anii comunismului. Prin anii 50, criteriul acela stalinist cu „originea sanatoasa", o aberatie in sine, mai taiase din elanul nepotist al societatii romanesti. Dar sub Ceausescu, relatiile de rudenie si de vecinatate, specifice lumii satului, si-au lat revansa. La ora asta suntem mai premoderni ca oricand: institutii fundamentale ale statului, aproape toate institutiile publice sunt sufocate de clanuri de interese, alcatuite dupa criteriul legaturii de sange si al vecinatatii. Se trag unii pe altii la resurse, adica la banul public: fii si frati, veri si cumetri, cumnate si amante, consateni si concitadini (in cel mai rau caz, conjudeteni). Uitati-va pe volumul de studii coordonat de profesorul Adrian-Paul Iliescu, Mentalitati si institutii (Ars Docendi, 2002) si o sa va ingroziti. Suntem in plin feudalism,un tip de societate in care principalele relatii sociale sunt cele de rudenie si de vecinatate. Francis Fukuyama foloseste pentru a descrie societatile traditionale, de tip premodern, termenul „raza de incredere": rudele si vecinii sunt singurele instante care conteaza ca surse de incredere si de obligatii morale. Cand raza de incredere este atat de mica, nici vorba ca statul sa fie o sursa de incredere si de obligatii, este o entitate prea indepartata si prea abstracta. Statul e bun doar ca sa fie jecmanit. Asta facem de 150 de ani! Pe Alexandru Ioan Cuza de ce l-au alungat? Nu-i lasa sa jecmaneasca statul.


- Cand vorbiti de comunitarism versus individualism, ma pierdeti. Nu va mai inteleg. Eu asa stiu: valorile comunitare au o veche traditie la noi, in obstea taraneasca, iar individualismul este produsul epocii moderne, al orasului, tine de cultura urbana.

- Dati-mi voie sa va contrazic! Obstea taraneasca este un alt mit al premodernitatii noastre, prin care opunem rezistenta culturii urbane si solidaritatii de tip cetatenesc, solidaritate care s-a nascut odata cu modernitatea, in burgurile germane, in orasele-republica, la Florenta, la Siena, la Padova si la Venetia... Cetatenia moderna nu are legatura cu rudenia sau vecinatatea, ci cu valori comune (res publica) si cu o comunitate politica, deci cu un ideal politic impartasit. Dar fiindca nu putem sau nu vrem sa accedem la cetatenie, tot vorbim de obstea taraneasca! Cine citeste studiile lui Henri Sthal, recuperate dupa 1989 si grupate de Viorica Nicolau in volumul Istoria sociala a satului romanesc (Paideia, 2003), poate constata ca obstea taraneasca nu a fost altceva decat o forma de organizare administrativa, a carei functie primordiala era cea economica: succesiunea averii si distribuirea loturilor de pamant intre grupurile de familii – „crangurile" si, mai tarziu, „cetele". La acest nivel, sociabilitatea este mai mult extensiva, desemnand o maniera de a fi impreuna, "une maniere d¢etre ensemble", cum se exprima Gurwitch.


- Bine-bine, dar obstea aia nu era o comunitate?

- Era, dar nu in sensul comunitarismului modern, cel despre care vorbim astazi cand ne referim, de pilda, la Statele Unite. Obstea taraneasca era o comunitate gregara, bazata pe „constiinta de neam", cum spune Sthal. Ori, cata solidaritate sociala poate produce constiinta de neam se poate vedea cu ochiul liber: ne certam, romanii intre noi, si acasa, si in deplasare, cand suntem pe meleaguri straine.


- Sportul nostru national este sa ne lucram unii pe altii. De unde si gandul pervers „Sa moara si capra vecinului".

- Pai da, fiindca doar constiinta unitatii etnice nu poate intemeia o solidaritate reala. De aceea, comunitatea de care vorbiti dumneavoastra nu excludea in nici un fel individualismul.


- Sa acceptam ca taranii sunt individualisti. Dar individualismul taranesc este universal - si atunci care e problema?!

- Problema Romaniei din zilele noastre nu este existenta individualismului taranesc, ci faptul ca aproape jumatate din populatia ei este formata din tarani. In anul 2009! In plus, populatia oraselor este formata din foarte multi oameni care sunt la prima sau a doua generatie urbana. In 40 de ani de comunism, au venit la oras opt milioane de oameni (o medie anuala de 200.000). In acest ritm, inculturatia urbana a esuat. In mos fatal, cei veniti de la tara si-au adus cu ei modelele culturale (cultural pattern), care sunt premoderne. Cu cine sa construiesti un spatiu public, cu cine sa impartasesti idealul democratic? Problema e ca in actuala etapa istorica obiectivele noastre sunt de natura moderna, nu premoderna.
Acum vedeti care e problema? Existenta unui decalaj enorm, a unui decalaj istoric intre obiective si mijloacele de realizare.


- Titu Maiorescu ar fi spus „contradictia dintre formele moderne si fondul autohton".

- Se poate spune si asa. Dar trebuie inteles o data pentru totdeauna de ce nu ne functioneaza parlamentul, justitia, institutiile administratiei publice. Cum sa functioneze parlamentul ca institutie deliberativa, cand cei ajunsi pe bancile lui nu au o cultura a dialogului? Cum sa avem o clasa politica de calitate, cand cei care ar trebui sa o selecteze nu sunt cetateni in adevaratul sens al cuvantului? Majoritatea cetatenilor cu drept de vot nici nu se mai deplaseaza pana la urne. Cum sa avem magistrati competenti si responsabili, cand noi nu avem nici macar functionari publici care sa se dedice binelui comun, nevoilor comunitatii? Individualismul taranesc a supravietuit in mediul urban, iar cand se impleteste cu lacomia animalica, face ravagii.


- Sunteti constient cat de mult riscati cand faceti astfel de afirmatii intr-o publicatie citita de mii de romani? Nu cred ca e vorba doar de pierderea unor prieteni...

- Stiu ce spuneti, cred ca unii m-ar impusca. Ma refer la acei patrioti care i-au excomunicat din tabara „romanilor adevarati" pe toti cei ce au un discurs critic despre civilizatia romaneasca.


- Depinde ce intelegeti prin „discurs critic".

- Cand spun „discurs critic" nu ma gandesc la sensul comun al lui „a critica", adica a acuza, a blama, a defaima, a desfiinta. Folosesc sensul originar al ideii de critica, pe care astazi il mai gasim doar in textele filosofice sau de critica literara: o diagnoza obiectiva, o analiza impartiala, urmata de o evaluare echilibrata, care tine cont si de calitatile si de defectele realitatii analizate, si de meritele si de lipsurile cuiva, si de „mariri" si de „scaderi", cum spune textul unui cantec.

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-dumitru-bortun-traim-intr-un-ev-mediu-intarziat-4021403/

marți, 7 aprilie 2009

Legile Universale


Am citit pe site tcity.ro un articol privind legile universale care mi s-a părut a fi interesant şi folositor, pentru că el cuprinde – după opinia mea – realităţi pertinente dar şi unele afirmaţii şi teorii care mi se par a fi controversate, inconsistente.
Drept urmare, am postat acest material la care, pe ici pe colo, am făcut câteva adnotări şi sublinieri (colorate); mi-am pus ceva întrebări, mi-am exprimat părerea. Pe text, concis şi lapidar [bineînţeles cu fonturi albastre].

Vă invit să citiţi acest material şi eventual să-l comentaţi.






Legile Universale

CARMEN HARRA (extras din cartea "KARMA DE FIECARE ZI").

A trăi călăuzit de Legile Universale

Oamenii care şi-au accesat codul spiritual sunt mai evoluaţi, şi-au învăţat mai multe din lecţiile de viaţă, au mai multă înţelegere de sine şi nivele mai înalte de percepţie. Sunt mai înţelepţi, au un nivel de maturitate, de armonie şi de perfecţiune în gândirea şi acţiunile lor. Îşi trăiesc vieţile încercând să creeze pace; s-au reconectat la partea divină din ei şi trăiesc în acord cu ea. Aceşti oameni sunt conştienţi de Legile Universale, care ajută în creşterea spirituală şi care ajută spiritul să atingă Nirvana, nemurirea şi eliberarea de karmă.

Eu am aflat prima oară de Legile Universale de la bunicul meu (spiritul destrupat al lui Octavian Goga – n.n.) şi ele sunt, într-un fel, un ghid ce ne arată cum să trăim. Legile Universale sunt create să ne ajute să ne îndreptăm spre perfecţiune şi să ne conectăm la Inteligenţa Universală. Dacă acţionezi în afara lor îţi vei crea dezechilibru şi suferinţă. Există multe Legi Universale, dar mă voi focaliza asupra acelora care cred că sunt mai importante.

1. Legea Karmei: Aceasta este cea mai importantă lege. Menirea acesteia este să te ajute să atingi armonia şi echilibrul în viaţă. Prin intenţiile tale, gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele tale creezi karmă. Pentru a trăi în perfectă armonie trebuie să-ţi rezolvi karma. Trebuie să decizi tu însuţi ce trebuie să înveţi pentru a-ţi rezolva karma şi în ce stadiu e karma ta.

KÁRMA s.f. - (În sistemul filozofic brahmanic) Noţiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. - Din engl., fr. karma. Sursa: DEX '98

-(în filozofia brahmanică) Noţiune care reuneşte renaşterile şi reîncarnările succesive ale sufletelor, migraţia lor după moarte şi forţa care le generează şi le conduce. /< style="">Karma. Sursa: NODEX

-(În religiile budiste) Suma consecinţelor etice ale acţiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< style="">karma < style="">karma - operă, acţiune].

Sursa: DN

- noţiune a filozofiei budiste care desemnează renaşterile şi reîncarnările succesive ale sufletelor, migraţia acestora după moarte, în funcţie de faptele săvârşite pe pământ; fatalitate, destin. (< style="">Karma). Sursa: MDN

Nu am (încă?): fie pregătirea, fie capacitatea să accept că ar putea exista reîncarnări succesive şi obligatorii !!??

Dacă ar fi reîncarnări, de ce numai cu / între oameni? Alte fiinţe de ce nu participă? Şi dacă participă la acest carusel al vieţilor succesive de pe Pământ de ce sunt alese numai anumite animale să participe la reîncarnări? Eu, de exemplu, n-am auzit să existe reîncarnări în furnică, meduză, liliac, .....

Dar celelalte entităţi ce au „viaţă” şi sensibilitate, ce reacţionează/au sentimente – de ex plantele: de ce nu intră în lanţul reîncarnărilor?

Aură au toate vieţuitoarele – inclusiv plantele; de ce n-ar avea şi karmă??!!

2. Legea Înţelepciunii: înţelepciunea este a şti ce ai puterea să schimbi şi ce nu. Este a folosi suferinţa ta ca pe o cale de a învăţa despre tine însuţi. Vei experimenta mai putină durere în viaţă, vei învăţa lecţiile mult mai liniştit şi îţi vei preveni şi rezolva problemele mai uşor, odată ce capeţi înţelepciune. Cu înţelepciune şi răbdare orice problemă karmică poate fi rezolvată.

3. Legea Evoluţiei: Singura cale de a dobândi înţelepciune este evoluţia spirituală. Cu toţii trebuie să ne ridicăm deasupra emoţiilor şi a ego-ului nostru şi să evoluăm în direcţia sufletului. De obicei, asta se obţine prin multe greşeli şi eşecuri. Dacă nu înveţi din greşelile tale, dacă nu te străduieşti să păstrezi direcţia sufletului departe de ego şi emoţii, vei trăi în întuneric şi suferinţă.

4. Legea Energiei Vibraţionale: Suntem cu toţii energie care este în continuă mişcare, iar spiritul, care trăieşte în noi ca energie, nu moare niciodată. Nimic în univers nu e fix, totul este în permanentă transformare şi asta ne include şi pe noi cu vieţile noastre cu tot.

Este o chestie faptul că mecanica cuantică demonstrează existenţa energiei în tot şi în toate şi că tot ce e în univers are o anumită vibraţie. Deci ştiinţa confirmă – după mii de ani de la naşterea budismului - teoriile acestuia.

Să fie budismul religia cea mai apropiată de ceea ce s-a demonstrat de ştiinţă în ultimii ani? Şi dacă ar fi aşa, nu ar putea constitui o cale de adâncire de către ştiinţe a ce susţin budiştii şi nu este încă confirmat de experimentele ştiinţifice? Ar putea fi budismul religia care se apropie cel mai mult de realitate?

5. Legea Unităţii: Avem o conştiinţă şi o conştienţă colective şi fiecare dintre noi ne influenţăm unul de altul. Suntem cu toţii parte din marele întreg.

6. Legea Iubirii: Suntem aici pentru a ne iubi unul pe altul, nu pentru a ne urî, nu pentru a ucide. Iubirea este răspunsul la orice întrebare, este cel mai important element al fiecărui proces de vindecare. Oamenii au devenit extrem de confuzi în a şti ce este iubirea - dar nu există decât o singură iubire adevărată: iubirea necondiţionată. Cu iubirea necondiţionată te vindeci pe tine şi îi vindeci şi pe ceilalţi.

7. Legea Abundenţei: Universul a fost creat astfel încât fiecare să aibă tot ceea ce are nevoie. Din nenorocire, lăcomia a creat nevoi peste măsură şi a creat un dezechilibru în lume şi mulţi oameni trăiesc într-un loc al neajunsurilor, departe de abundenţă. Cu toţii am fost meniţi să trăim într-o stare de abundenţă şi să ne bucurăm de tot ceea ce ne trebuie, fără limite. Abundenţa nu înseamnă numai a avea “lucruri”, înseamnă a avea bucurie şi fericire şi a ajunge să ne cunoaştem pe noi înşine şi să ne savurăm viaţa.

8. Legea Ordinii Divine: Există o ordine divină în univers, un plan divin. Totul este plănuit şi este sub control divin, chiar dacă nu pare aşa întotdeauna. Dacă trăim în ordinea divină, în loc să ne ghidăm după legile “fabricate” de oameni, vom trăi în abundenţa divinului. Dumnezeu ştie mai bine; ceea ce poate părea o pierdere azi, va fi un câştig mâine, învaţă să spui atunci când lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dorit: “Cedează şi lasă-l pe Dumnezeu”, (un corespondent în limba română ar putea fi “Facă-se voia Ta Doamne, nu a mea”- n.t). Puneţi-vă toată încrederea în ordinea divină.

Nici chiar aşa de hotărât în a decreta existenţa unei Divinităţi absolute şi discreţionare. Cred că-i prea mult. Cred că-i mai aproape de realitate teoria Intelligent Design [mai puţin „creaţia şi ordinea Divină”; consider că este suficientă aprecierea csă există un plan extrem de minuţios şi complex conceput / stabilit. Cine l-a stabilit? Vom trăi şi vom vedea!!?]

9. Legea Recunoştinţei: O parte importantă a evoluţiei noastre este să învăţăm să fim recunoscători pentru tot ce avem, un lucru pe care cei mai mulţi dintre noi nu-l facem. Nu lua orice ca şi cum ţi s-ar cuveni. Fii recunoscător pentru fiecare lucru minunat, mare sau mic, din viaţa ta.

10. Legea Armoniei: Universul este menit să fie în perfectă armonie şi pace. Dacă nu-l vedem în felul acesta şi simţim că universul este haotic, dacă nu-i recunoaştem perfecţiunea, suntem obligaţi să trăim într-o stare de frică şi să cauzăm marele haos pe care minţile noastre l-au creat. A respecta armonia înnăscută a universului înseamnă să trăieşti călăuzit de Legile Universale; înseamnă să nu ucizi, să nu minţi, să nu urăşti, să nu furi, înseamnă să trăieşti pe un tărâm al iubirii şi al divinului.

11. Legea Manifestării: Tot ceea ce gândeşti se manifestă în realitate. Cu 300 de ani în urmă filosoful Descartes spunea: “Gândesc, deci exist”. Felul în care gândim crează realitatea noastră. Gândurile se transformă în fapte, iar faptele noastre devin ceea ce suntem.

12. Legea Detaşării: Suntem aici, pe Pământ, pentru o perioadă limitată de timp, aşa că nu ar trebui să ne ataşăm prea mult de nici un lucru material sau de o persoană fizică. Ataşamentul puternic crează un dezechilibru energetic şi vei trăi după egoul sau emoţiile tale. Singura cale de a rămâne în echilibru este a fi în perfectă legătură cu divinul.

13. Legea atitudinii: Chiar dacă nu poţi controla tot ce ţi se întâmplă, poţi controla reacţia ta, poţi controla atitudinea ta. Nimic nu te poate răni mai tare decât propria-ţi atitudine negativă. Felul în care te tratezi pe tine şi îi tratezi pe ceilalţi, precum şi situaţiile din viaţa ta
crează karmă.

14. Legea acceptării: Orice lucru căruia îi opui rezistentă te face să suferi. Să opui rezistentă înseamnă frică; acceptarea este armonie. Nu încerca să schimbi ceea ce nu poţi. Căci, adesea, la ce te opui, aceea devii.

Este cam exagerat şi în orice caz sunt situaţii în care, în aplicarea uneia sau alteia din aceste legi invocate trebuie să te opui, să protestezi, chiar să militezi pentru a îndrepta un rău evident (iată, de exemplu chiar în aplicarea legii nr 15-următoarea!).

15. Legea Dualităţii: Există două forţe care lucrează în univers, yin şi yang, energia masculină şi feminină, şi avem nevoie de ambele pentru a trăi în armonie. Există, de asemenea, bine şi rău, armonie şi haos - există mereu o tensiune a opuselor. Cheia este să nu laşi tensiunea să devină distructivă, să nu permiti forţelor şi tensiunilor negative să-ţi rupă echilibrul.

16. Legea Trinităţii: Fiecare dintre noi suntem zămisliţi din trei elemente: trupul, mintea şi spiritul. Trupul este controlat de ego; mintea este controlată de intelect; şi spiritul este controlat de suflet. Piramida este un exemplu al legii trinităţii. Are trei vârfuri şi este simbolul stabilităţii. Cele trei părţi ale trinităţii trebuie să lucreze la unison şi în armonie.

17. Legea Atracţiei: Ceea ce eşti, aceea vei atrage către tine. Dacă eşti negativ, vei atrage mai multă negativitate. Dacă te temi de ceva, acel ceva va apărea în viaţa ta, aşa că, trebuie să-ţi elimini teama. Lecţiile pe care trebuie să le înveţi ţi se vor înfăţişa, le vei atrage. Calea de a atrage binele este să fii bun. Calea de a atrage iubire, este să fii iubire.

18. Legea Divinităţii: Fiecare dintre noi avem divinitatea înăuntrul nostru. Când devenim conştienţi de faptul că suntem divini, putem începe să acţionăm într-un fel care să reflecte această divinitate.

19. Legea Ciclurilor: Toate vieţile noastre sunt alcătuite din diferite cicluri. Când ai parcurs un ciclu, va începe altul. Un ciclu durează îndeobşte între 9 şi 12 ani, şi există 4 sau 5 cicluri majore în viaţa fiecăruia. Fii conştient unde te afli, în care ciclu. Evenimente majore ca mariajul, moartea unui părinte, naşterea unui copil sunt părţi ale ciclurilor şi crează momente de cotitură întru ajutorarea ta pentru a atinge un nou nivel de conştientă.

Mi se pare a fi corect, numai că această lege se referă la absolut tot ce-i în univers: de la naştere (şi a altor universuri) la evoluţia şi dispariţia universului cunoscut, la modul cum se formează, organizează şi evoluează materia din lumea noastră (incluzând - bine înţeles - şi existenţa omeniri / umanităţii şi a fiecăruia din noi) şi până la formele cum se prezintă energia şi cum aceste forme se descoperă pe măsura capacităţii noastre de a înţelege fenomenele fizice şi spirituale.

20. Legea Destinului: Destinul este ceea ce îţi este menit să experimentezi aici; este suma experienţelor de viaţă şi a lecţiilor pe care le înveţi de-a lungul drumului tău. Fiecare dintre noi are destinul său şi trebuie să şi-l îndeplinească.

Aşa cum este definit aici, sunt de acord; numai să nu cădem într-o extremitate (fatalistă, aşi spune) care să ne facă să fim inactivi în viaţă, resemnaţi şi apatici, considerând că, indiferent dacă faci sau nu ceva în viaţă nu poţi determina modificări faţă de ce s-a stabilit prin destin.

21. Legea Dharmei: în hinduism şi budism se foloseşte cuvântul “dharma” pentru ordinea fundamentală a tuturor lucrurilor. Nu înseamnă nimic mai mult decât faptul că individul trebuie să se comporte în acord cu Legile Universale, cu ordinea divină. Aceasta este misiunea noastră fundamentală, să ne aliniem cu divinul. Dharma şi karma lucrează mână în mână. Karma noastră va fi determinată în funcţie de măsura în care trăim în concordanţă cu dharma.

Câţi dintre noi trăim în fiecare zi astfel încât gândurile şi acţiunile noastre să reflecte purele intenţii ale sufletelor noastre? Dumnezeu ştie, şi vreau să spun, Dumnezeu chiar ştie, că nici unul dintre noi nu e perfect. Totuşi, perfecţiunea există în Lumea Invizibilă şi este menirea sufletelor noastre să se străduiască întru acea perfecţiune.

Când trăim strict după legile omeneşti, suferim. Când trăim călăuziţi de Legile Universale ne vindecăm karma.

Iată o antiteză: legi omeneşti / legi universale care nu mi se pare a exista. Sunt multe legi făcute de oameni şi după care se ghidează majoritatea lor care chiar coincid cu cele numite legi universale; nu mi se pare că aceste două categorii de legi, aşa cum sunt prezentate în fraza de mai sus ar trebui să fie antagonice: de fapt nici nu sunt!

TcitY.ro

* * *

Iată deci o sumă de legi care ar reprezenta un rezumat a concepţiei budiste / brahmanice de care oamenii trebuie să ţină seama şi să se călăuzească de-a-lungul vieţii pentru a fi încadraţi în armonia universală. Cele cuprinse în aceste texte sunt tentante şi cred că reprezintă chintesenţa moralităţii umane.

Par-că suma aceasta de legi – la care am unele amendamente pe care, o parte, le-am formulat în continuarea textului ce nu mi-l însuşesc – este mai aproape de realităţile vieţii şi de ce ar fi necesar într-o comportare corespunzătoare decât suma „dogmelor” religiei creştine şi al celei islamice (mahomedane, musulmane). Valorile enumerate mai sus sunt - cred eu – mult superioare şi mult mai valabile decât ce se propovăduieşte – dar mai ales ce se aplică de biserica creştină, fie ea ortodoxă, fie catolică, anglicană, protestantă sau de islamiştii extremi.

Cele mai multe din enumerările din lista de legi sunt bune şi frumoase, pentru mine evident valabile şi necesar a fi practicate dar, din păcate, pentru mine prima lege, legea de bază - Legea Karmei ( cea mai importantă lege din cele expuse şi care impune existenţa reîncarnărilor) mă face să am mari rezerve şi îndoieli asupra sistemului filozofic brahmanic, filozofiei brahmanice, religiilor şi filozofiei budiste.

Asta nu înseamnă că tot ce este acceptabil să nu se admită şi mai ales să nu se practice.

Dimpotrivă!

Aplicând preceptele[1] unanim acceptate de toate filozofiile, credinţele, religiile [dar, atenţie, nu şi practicate (vezi Inchiziţia, cruciadele, actele de terorism] sigur devenim mai buni.Umanitatea poate progresa în aşa măsură încât ar exista posibilitatea ca, undeva, cândva, se va putea întâlni şi cu alte entităţi superior organizate şi mai inteligente ceea ce , probabil, va asigura oamenilor din acele timpuri un alt fel de trai şi afirmare.



[1] PRECÉPT, precepte, s.n.- Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. Recomandare, sfat, povaţă. Precepte de igienă. [Pl. şi: precepturi] - Din fr. précepte, lat. praeceptum. Sursa: DEX '98

- 1. învăţătură, normă, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (Precept moral.) 2. v. recomandare. Sursa: Sinonime

- 1) Formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă. 2) Propunere argumentată; sfat; recomandare. /précepte, lat. Praeceptum. Sursa: NODEX

- Principiu, învăţătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum].Sursa: DN

- principiu, învăţătură morală; normă, regulă de conduită. ◊ sfat, recomandare. (<>précepte, lat. praeceptum). Sursa: MDN