sâmbătă, 21 februarie 2009

Marian Nazat - România cu cagulă


Între multele scrieri şi descrieri în ziare şi la TV, articolul ce-l reproduc mai jos cred că reprezintă una din cele mai fidele imagini a României contemporane. Şi nu numai a României „fizice” ci şi a mentalităţii şi a modului de a fi[ ce s-au „cimentat” în spiritul şi comportamentul unui număr periculos de mare dintre români.]

Din păcate!

Disoluţia statului – despre care face vorbire articolul – a început mai de mult; amintiţi-vă de cele susţinute de regretatul Octavian Paler şi de diatribele lui Cristian Tudor Popescu pe aceleaşi teme.


O fi târziu să revenim la normalitate ?


O fi timpul s-o facem ?


Hotărâţi Dvs, cei care mai puteţi schimba ceva, ca să nu fie şi mai rău! Se poate!




Marian Nazat

Romania cu cagulă

Executarea sangeroasa a secretarului general al PCR a perforat steagul national si, cu gaura asta in plus, Romania e lesne de confundat cu Ciadul. Prin orificiul inca neastupat din drapel ne prabusim periculos in nesiguranta si spaima cotidi¬ana, aidoma tarii africane. Iar noul simbol romanesc pare sa fie cagula, stema sub care se petrec nelegiuiri de neconceput altadata. Capitalismul la al carui parastas participăm acum debusolati, dupa descompunerea violenta a comunismului, si-a tras cagula pe ochi si tăbară pe noi. Si n-o face pe furis, in ungherele intunecate, ci, dimpotriva, ne ţine calea pe strada; in discoteci si cluburi, la casele de schimb ori in banci. Ne terorizeaza in toiul zilei, cu batalioane de brute tocmite să sădească moartea, cu detasamente de dezaxati dezlantuite impotriva cartierelor nevoiaşe. Dar lumea interlopa a patruns barbar in centru, sătulă de ingustimea suburbiei; si-a pus primari si parlamentari, iar organele de represiune îi sunt complici, „stau de şase" la faradelegile comise de cei care le sponsorizeaza viciile si proasta alcatuire. Statul roman e paralitic, indeosebi de cand il are in frunte pe dezbinatorul Traian Basescu. Un stat candriu, după chipul si asemanarea celui care-l maimutareste de patru ani prin carciumi si mahalale sordide. Caci maestrul disolutiei statale a vulgarizat totul, institutii si oameni, partide si idei, proiecte si sperante, traditie si perspectiva. In obsesiile sale de putere zbanghie, actualul presedinte a ingropat orice amagire de vindecare a natiei, i-a taiat furtunul de alimentare cu oxigenul reanimarii de sine. S-a jeluit mereu ca o ţaţă violată in closet, dar pe din dos a danţuit cu propriul siluitor. In neincetatele si indigestele sale brânciuri cu ceilalţi, cu nevasalii tăricenizaţi, statul a slăbit dramatic. Acelasi efect devastator il au si vendetele mironice, hrebenciucice, năstasiene, ilieşciene si câte or mai fi ele, purtate prin gangurile politicii bastinase. Ca si campaniile desantate, la gramada, pornite contra magistratilor, a poliţiştilor si-a medicilor, nimic altceva decat parşive supape create pentru norodul saracit si mintit programatic. Iar debilitatea unui stat, urat de moarte pana deunazi, nu putea sa scape bestiilor programate sa fure si sa ucida. Pai, ce teamă sa le mai inspire astora un stat reprezentat de alde Udrea si Vanghelie, ori de neajutoratul Boc?

Catarati pe scheletul bietului stat incumetrit cu interlopii, urmasii „hotilor vestiti si-ai talharilor celebri" au iesit din ghetourile netrebnice cu o pofta pantagruelică de a sodomi. Când nu le-a mai ajuns hotarul natal, au dat iama in cele patru zari, unde au terorizat si inspaimantat prin crima. Criza economica i-a intors hămesiţi acasă, si cum de la stat se ciordeste din ce in ce mai anevoios (deh, e nevoie de hotarari guvernamentale si nu-i la indemana oricui!), nemernicii tâlhăresc la drumul mare. Asemenea haiducilor de odinioara, cultul toxic, nu singurul, desigur, al formarii complicatei natiuni romane! In loc sa-l azvarle in temniţă pe prădător, romanul l-a eroizat, transformandu-l in model si cantandu-l cu alean neostoit in doine si poeme tâmpite. Cu o intarziere de vreo 15 ani, Romania intra in zodia crimei deschise şi mă tem că turismul ecumenic pritocit de eminenta blonda a guvernarii târâşe s-a naruit. Cine sa poposeasca pe meleagurile bantuite nu numai de infricosatorul Draeula, ci si de temutii gorbunovi si ciorogarleni?

Democratia instaurata prin minciuna si limbajul prezidenţial din blestemata iarna a anului 1989 e un esec rasunator al politicienilor masluitori de legi si ordonante de urgenta sau transmitatori de mesaje catre norod. Sau al celor care imping din judete inspre Capitala bani negri si retete infractionale de succes, dimpreuna cu alesii retelelor falimentului national. Carora nu li se cere mult, numai loialitate netarmurita fata de augusta persoana a premierului..: Iar in ăst timp dement, stăpânul Romaniei hălăduieşte prin Har-Cov cu sperietoarea „epurarii etnice" in gura. Insul e in campanie electorala si de la inaltimea prezidentiala a snow-mobilului a slobozit un mesaj de invrajbire a supusilor din tinutul udemeristilor sovini. In costum de schior, tatal Elenei preaincercată de amenintarea vampirului Hrebe şi-a rostit grav discursul. La sfarsit, inaltvorbitorul si-a indesat fesul-cagula pe teasta plesuva si s-a topit in imensitatea alba a istoriei. Ca doar v-am spus, cagula e si stema, si simbol national, si blazon al casei prezidential-băsesciene. La aşa blazon, aşa şef de stat!

Niciun comentariu: